.

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi – dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

(Lucian Blaga –  Vei plânge mult atunci ori vei zâmbi?)

I do not repent, for having gathered in my soul some mud as well – but I do think of you.

With claws of light one morning will once kill your dream, that my soul’s so clean, as your thought wants it, as the heart of your love believes it.

Will you much weep, or will forgive?

Will you much weep, or will you smile at that morning’s beams of light, when I will tell you without traces of repent:

“Don’t you know that only in deep muddy lakes the water lilies grow?”

(Lucian Blaga – Vei plânge mult atunci ori vei zâmbi? – my translation)