Am ajuns în Cluj cam deodată cu primăvara. Nu am adus-o eu pe ea aici, ci ea pe mine. Toate lucrurile-s noi si încă nu știu multe. Dar cred că ăsta e farmecul primăverilor și a noilor începuturi. Că nu știi exact ce va urma dar ai un sentiment fain, că e de bine.

De vreo două-trei zile miroase a liliac mov. Am unul în fața ferestrei care mă răsfață tare. Și mai sunt tot felul de alte flori minunate și colorate în grădina viluței. Administratoarea le îngrijește și le curăță ca pe niște copilași mici. Uneori mai jumulesc arbustul ăla cu flori rozalii și mi le pun în ceșcută. Nu am vază. Așa că servesc zilnic câte o porție mică de primăvară, la ceșcuță.

Și cum se poate servi primăvara altfel decât cu biscuiți? Biscuiți cu unt, cremă de brânză Mascarpone și gem de piersici. Bun de tot.

Catedrala. Trec pe lângă ea când mă duc, când mă întorc, și uneori când am nevoie de wi-fi gratuit, că încă nu am net acasă. Da, e wi-fi gratuit la catedrală 🙂