Gustul sucului de soc, mi-aduce mereu aminte de copilărie. Făcea bunica socată în borcane mari, de 5 sau 8 litri, și le punea în curte la soare. Ne uitam la ele și eram nerăbdători să se facă odată sucul. Trebuia să așteptăm vreo 2 zile după el. Mi se părea așa fascinant cum pui apă, zahăr și niște flori și iese suc! Și am aflat apoi că pe lângă apă și flori de soc mai trebuie și soare. Asta era de fapt ingredientul secret: Soarele 🙂

Ca să păstrez gustul începutului de vară și pe mai târziu, pentru la iarnă, mi-am facut sirop de soc.

Am fiert 1 litru de apă cu 1 kg de zahăr, vreo 40-50 de minute. Apoi am oprit focul și am adăugat un pumn mare de flori de soc (cu cât mai multe, cu atât mai bine). Le-am lăsat așa 24 ore. Apoi am stors bine florile, am strecurat siropul și l-am pus la păstrare în sticle de sticlă.

Dacă la Proust era efectul de madlenă, la mine e efectul de suc de soc.

Și mi-am făcut și etichete frumoase!