După o noapte odihnitoare la The Manning Tree, dimineața am mai făcut o plimbare până la mare. Ce surpriză! Marea arăta total diferit față de seara anterioară. Acum apele aduse de flux acopereau tot. Era o dimineață superbă, cu cer și mare albastră. Nu ne mai venea să plecăm.

Am mai stat o vreme să contemplăm și să ne bucurăm de peisajul infinit.

Acum după ce se terminase tot, mă gândeam dacă aș mai face încă o dată Coast to Coast, ce aș face diferit:

• Aș lua mai puține lucruri cu mine. Deși m-am gândit de nu știu câte ori înainte și am renunțat la multe din lucrurile pe care voiam inițial să le iau, tot am plecat cu prea multe. Asta include și aparatul foto.
• Aș studia mai bine cartea cu hărți. Am citit, și studiat foarte multe bloguri, articole, incusiv hărțile. Dar știu că aș fi putut să mă informez și mai bine.
• Aș lua o zi de pauză. Undeva la mijlocul sau după mijlocul traseului. A fost extenuant să merg 14 zile consecutiv fără nici o zi de odihnă.
• Aș lua 2 zile în plus de mers, ca traseele să fie mai scurte. Am avut zile și de peste 30 km.

Și da, m-aș mai duce încă o dată. Aș putea fi ghid acum. Nu îmi e groază decât de ploaie. Iar în nordul Angliei, asta e o certitudine.

Ce am învățat singură sau de la alții și mă bucur că am făcut-o:

• Echipamentul este foarte important. E vital aș putea spune. În situația asta echipamentul de tip Decathlon chiar nu e suficient. Merită investit într-o geacă Gore-Tex, bocanci buni cu talpa Vibram, rucsac impermeabil cu prindere la mijloc, și bețe solide de trekking. Aș mai adăuga o bluză de polar respirabil, o bluză de corp și o căciulă de lână, o geacă de puf.
• Șosete de lână. Sfatul ăsta mi l-a dar un prieten. Mi s-a părut ciudat să port șosete de lână vara. Îmi imaginam că voi muri de cald în ele. Dar a fost poate cel mai bun sfat pe care l-am primit. Nu am avut nici o bășică de la mers, nici bătături, nici răni. Pe ceilalți turiști îi vedem săracii cum se chinuie cu picioarele toate pansate și pline de răni. Să mergi atâta drum în bocanci, nu e de glumă.
• Busola. Am luat-o așa, ca să o am cu mine. Nu m-am gândit cât de utilă îmi va fi. În timpul furtunii, când vizibilitatea era de maxim 5 metri, și nu ne puteam baza nici pe GPS, pentru că se udase, singura noastră salvare a fost busola.
• Be friendly, talk to people. Eu nu sunt foarte sociabilă. Nu intru în discuții cu oricine și sunt suspicioasă cu privire la străini. Dar e bine să fii prietenos, să întrebi atunci când e nevoie, să ceri și să accepți ajutor.

Ultima zi in Robin Hoods Bay. Unde se termină marea, și unde începe cerul?