Îmi amintesc cum acum vreo șase ani le-am făcut prima poză împreună, într-o excursie pe Ciucaș. Cred ca era o poză făcută mai mult în glumă. Dar între timp lucrurile s-au transformat într-o poveste cât se poate de serioasă și de frumoasă. Mi-a făcut o deosebită onoare să îi fotografiez în ziua nunții lor.

Înainte de a coborî scările ca să îl întâlnescă pe Cristi, Ligia aranjându-și voalul și cuprinsă de emoție zicea: “Îmi vine să plâng. Dar de fericire!” Și expresia feței ei spunea totul. Ce poate fi mai frumos de-atât? Și dacă i-ați întreba, cred că v-ar spune că a meritat toată așteptarea.