Să mergi în locurile despre care ai citit atât de mult, și despre care ți-ai imaginat atât de mult, e o experiență minunată, și un vis devenit realitate. De câțiva ani îmi doream să ajung în Israel dar până acum nu găsisem contextul și momentul potrivit. De data asta lucrurile s-au legat frumos și simplu, și am știut că ăsta e momentul meu de a fi acolo.

Din fericire pentru mine zborul a fost direct din Cluj până la Tel-Aviv, și în mai puțin de trei ore eram acolo.

După un scurt interviu la control pașapoarte în care a trebuit să precizăm scopul și durata vizitei, precum și alte detalii, care mi-au dat un pic de emoții, eram în sfârșit gata să ne începem călătoria. Prima noapte ne-am petrecut-o în Bethleem la Holy Family Hotel.

Bethleemul de astăzi nu seamănă deloc cu ce îmi imaginam eu, și nu are din păcate nimic din atmosfera idilică a colindelor de Crăciun. E un oraș sub autoritate palestiniană, locuit de arabi, unde evreii nu au voie să intre. Și cam ca peste tot unde locuiesc arabii, e destulă mizerie pe străzi și locuri neîngrijite.

Bethleemul și celelalte orașe din Palestina sunt despărțite de teritoriul locuit de evrei printr-un zid mare și înalt, și o graniță: Israeli West Bank barrier. Abia când ajungi acolo îți dai seama cât de fragilă e libertatea și pacea. Cei mai mulți blamează Israelul pentru construcția acestui zid, pe care palestinienii îl numesc o segregare rasială și o limitare a drepturilor lor. Israelul îl numește o măsură de siguranță care a dus la scăderea atacurilor sinucigașe cu până la 90%.

Ne-am început “pelerinajul” în Tel Aviv-Yafo, la statuia Peștelui lui Iona. De aici din portul Jaffa (numit și Yafo sau Iope) a fugit Iona către Tarsis, când nu a vrut să asculte de Dumnezeu care îl trimisese să meargă la Ninive. O statuie-fântână, a chitului, creată de artista Ilana Goor ne amintește de istoria lui Iona. Statuia se află chiar lângă casa-muzeu a Ilanei Goor, în partea istorică a orașului.

La doar câțiva metri se află casa și biserica lui Petru, în apropierea portului. Aici în Jaffa (Iope) se pare că Petru a stat o vreme în casa unui tăbăcar numit Simon (Faptele Apostolilor 9:43). Tot aici in Iope, locuia Tabita, care a fost înviată din morți (Faptele Apostolilor 9:36-43). O altă mențiune a acestui loc este în Faptele Apostolilor 10:5-6, când sutașului Corneliu i se spune unde îl poate găsi pe Petru:  “Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om numit Simon* Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare.“

Din Tel Aviv (în traducere Dealul Primăverii), urcăm pe coasta Mării Mediterane, pe urmele lui Petru până în Cezareea Maritimă. Sutașul Corneliu locuia în Cezareea Maritimă (Faptele Apostolilor 10:1), Petru a mers la el, le-a popovăduit cuvântul lui Dumnezeu, și Corneliu și casa lui au fost botezați (Faptele Apostolilor 10).

Din Cezareea Maritimă apostolul Pavel a plecat mai târziu către Roma.

Aici am vizitat orașul antic cu amfiteatrul și ruinele palatului lui Irod. Teatrul este cel mai vechi dintre cele de pe teritoriu Israelului, construit în perioada lui Irod și folosit apoi timp de sute de ani.

În 1961 aici s-a găsit o piatră care atestă existența lui Pilat din Pont, prefectul Roman care a condus judecata lui Isus (Matei 27:11-26). Pe inscripție scrie: S TIBERIEVM PONTIVS PILATVS PRAEFECTVS IVDA[EA]E. Până în momentul descoperirii acestei pietre, cei mai mulți se îndoiau de existența lui Pilat, el fiind menționat doar în scrierile biblice.

Obosiți de atâta colindat și vizitat, spre după-masă ne-a luat foamea. Am avut parte de o surpriză minunat de gustoasă și nu ne-a venit să credem când dintr-un geamantan uriaș au apărut pâine de acasă, șuncă, slană, cârnăciori, telemea și chiar și ceapă. A fost cel mai tare picnic ever. Nici nu mă gândeam vreodată să ajung să mănânc slană cu ceapă pe pământ israelian, dar vă asigur că au fost mai savuroase ca niciodată.

După ce am luat masa frățește, am plecat mai departe spre Meghiddo, cetatea construită pe Har Megido (muntele Meggido), loc cunoscut și sub numele de Armageddon.

În timpurile biblice, Megiddo era un loc pentru care s-au dus multe bătălii datorită pământului său fertil și a izvoarelor de apă. Un ecou al acestor bătălii poate fi găsit în Biblie în Cântarea Deborei: “Împăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Taanac, la apele Meghido; N-au luat nicio pradă, nici argint*.” (Judecători 5:19).

Pentru creștini, Megiddo este Armageddon din cartea Apocalipsei, unde forțele Binelui vor învinge forțele Răului în bătălia finală la Sfârșitul Veacului: “Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.” (Apocalipsa 16:16). O altă menționare a acestui loc este în profeția lui Zaharia, despre Israel: “În ziua aceea, va fi jale mare* în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului.” (Zaharia 12:11).

Astăzi Meggido este un parc național foarte frumos plin de curmali, iar de sus se vede toată câmpia cu livezi întinse. Un grup de turiști se rugau pentru Israel, aducându-și aminte de promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam: “Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:3)

Sistemul de apă de la Megiddo a fost săpat în perioada împăraților lui Israel pentru a aduce apă în cetate, fără a trebui să iasă în exteriorul zidurilor. Pentru aceasta, locuitorii cetății au săpat un tunel lung până la izvor și un puț unde se aduna apa. Ieșirea din exterior era sigilată și ascusă de o stâncă mare astfel încât să nu poată fi descoperită de dușmani.

O ultimă oprire după o zi extrem de lungă și de plină: în Haifa la Grădinile Bahá’í. Pe panta nordică a muntelui Carmel sunt nouăsprezece terase care alcătuiesc această superbă grădină, construite în jurul tronului lui Báb (una dintre figurile centrale ale credinței Bahá’í).

Ziua noastră se termină aici cu o vedere superbă asupra portului Haifa.