Dis de dimineață am pornit către Hazor (Hațor). În vremurile canaanite Hațorul devenise cel mai mare oraș din ținutul lui Israel. Se afla la intersecția drumurilor care duceau către Liban și Fenicia. Locația sa, pământul fertil și izvoarele de apă din apropiere, i-au oferit toate condițiile ca să se dezvolte în cel mai important oraș al Israelului din acea vreme.

Istoria Hațorului se împarte în două mari capitole: Hațorul Canaanit (ce corespunde epocii de bronz) și Hațorul Israelit (epoca de fier). Hațorul Canaanit avea legături comerciale cu Siria, Egipt, Babilon, Grecia, Cipru. Era un oraș prosper, fiind menționat în cartea lui Iosua ca și “capitala tuturor acestor împărății”, ale Canaanului (Iosua 11:10), și era condus de “Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor” (Judecători 4:2)

Biblia vorbește despre acest împărat al Hațorului, Iabin, care a făcut o alianță cu cetățile canaanite ca să lupte împotriva lui Israel, condus de Iosua. (Iosua 11:1-12). Victoria Israelului asupra Hațorului a dus la distrugerea și incendierea cetății: “Iosua a luat Haţorul şi a trecut prin sabie pe împăratul lui. Haţorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărăţii […] Dar Israel n-a ars niciuna din cetăţile aşezate pe dealuri, afară numai de Haţor, care a fost arsă de Iosua.” Dovezile arheologice găsite aici arată că într-adevăr cetatea a ars într-o mare conflagrație, și aceste semne sunt vizibile pe zidurile cetății unde porțiuni din piatră s-au transformat în sticlă.

Cetatea Hațorului era parte din teritoriul seminției lui Neftali: “A şasea parte a căzut prin sorţi fiilor lui Neftali, după familiile lor. […] Adama, Rama, Haţor.” (Iosua 19: 32-39)

După ce a fost distrus, Hațorul a fost abandonat timp de aproximativ 150 de ani. Apoi a început să renască încet-încet iar în secolul 10 î.Hr. era din nou unul dintre cele mai importante orașe. Se pare că Regele Solomon a re-construit și fortificat acest oraș: “Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe care i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului şi a casei sale Milo şi a zidului Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului şi Ghezerului.” (1 împărați 9:15)

Orașul s-a dezvoltat și mai mult în timpul lui Ahab care a construit aici o cetate și chiar un sistem de apă.

Hațorul a fost distrus în anul 732 î.Hr. în timpul campaniei militare a lui Tiglat-Pileser, iar locuitorii lui au fost exilați împreună cu cei din întreaga Galilee: “Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoahul, Chedeşul, Haţorul, Galaadul şi Galileea, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.”

Am ajuns apoi la frumoasa rezervație naturală de la Tel Dan. Aici e într-adevăr o oază de răcoare și un parc frumos, cu alei șerpuite la adăpostul copacilor înalți. Pe aici curge râul Dan, cel mai mare și mai important izvor al Iordanului, cu apă limpede și rece.

Se pare că în timpuri străvechi aici era o cetate numită Lais, pe care seminția lui Dan a cucerit-o: “[…] şi s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea. […] Au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais.” (Judecători 18: 27-29).

Aici pe înălțimea de la Dan, Ieroboam a ridicat unul dintre vițeii de aur: “A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan.” (1 Împărați 12:29), făcând astfel poporul să păcătuiască: “Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei până la Dan. Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi.” (1 Împărați 12:30-31)

Ne-am continuat drumul către Banias, în Cezarea lui Filip. Aici la poalele muntelui Hermon, se găsesc izvoarele râului cu același nume, care alături de râul Dan și râul Senir sunt principalii afluenți ai Iordanului.

După cucerirea lui Alexandru cel Mare în anul 332 î.Hr., cultura grecească și-a făcut apariția și aici, unde a fost construit un templu păgân numit Panaeon, în cinstea zeului Pan (sau Paneas ori Banias în arabă), care era zeul naturii.

La sfârșitul secolului 1 î.Hr., romanii au anexat Paneas regatului lui Irod cel Mare. După moartea lui Irod, regatul lui a fost împărțit între cei trei fii ai lui. Partea de nord și înălțimile Golan au fost date lui Filip care a făcut la Paneas capitala regatului său în anul 2 î.Hr. El a numit acest loc Caesarea Philipi (Cezarea lui Filip).

Tradiția creștină spune că în Cezarea lui Filip, Petru a afirmat ca Isus este Hristos, iar Isus i-a dat cheile Împărăției cerurilor: “Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” […] Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”  Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16: 13-19)

Se credea că această peșteră era poarta către Hades sau Șeol, numit și Locuința morților, așa cum apare în răspunsul lui Isus către Petru: “pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)

Următoarea oprire a fost la Katzrin – o veche așezare evreiască din epoca talmudică, localizată pe înălțimile Golan. Satul a fost construit lângă un izvor care mai curge și astăzi. Aici au fost găsite ruine ale unor vechi locuințe, vase și unelte printre care o presă de măsline și un teasc pentru vin care sunt încă funcționale.

Casă evreiască reconstruită pe ruinele vechii așezări.

Ruinele sinagogii de la Katzrin construită în jurul secolului 5.

Am mers mai departe către Parcul Național Zippori. Aici au fost găsite ruinele unui oraș magnific ce includea un sistem de de străzi, clădiri publice, un teatru, o sinagogă, majoritatea datând din perioada romană și bizantină.

Aici am găsit frumoase pardoseli de mozaic. Cea mai frumoasă și mai celebră este “Mona Lisa din Galileea”. Era situată în sala de mese a unei case bogate din epoca romană. Este imaginea unei femei frumoase, a cărei ochi, la fel ca cei ai Giocondei, te urmăresc în orice direcție.

Ultima noastră oprire, pe înserat, a fost în Cana din Galileea, locul în care Isus a făcut prima Lui minune, transformând apa în vin la o nuntă: Ioan 2:1-12. Astăzi, cea mai importantă clădire din sat este Biserica Catolică, construită în 1879, pe locul în care se crede că s-a petrecut minunea cu vinul.