Astăzi a fost poate cea mai emoționantă zi. Zi în care Damaris și Naomi au făcut botezul în apă, fiind o demonstrație în fața martorilor văzuți și nevăzuți, a hotărârii lor de a-l urma pe Domnul. A fost ziua în care am simțit că suntem o familie. Emoția lor am simțit-o și noi, bucuria lor a fost și bucuria noastră.

Și care ar fi cel mai frumos loc în care să faci acest legământ, decât în râul Iordan, unde a fost botezat și Isus?

“Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:13-17)

Am mers apoi la un Kibbutz de unde am cumpărat tot felul de bunătăți făcute local: miere de curmale, condimente, ceaiuri, ulei de măsline, ceramică etc. Ce este un Kibbutz? E o comunitate de tip colectiv, specifică Israelului, care în mod tradițional e bazată pe agricultură. Primele Kibbutzuri au apărut acum de mai bine de un secol și erau un fel de comunități utopice, o combinație de socialism și Zionism. Membrii lor locuiesc de obicei în comunitate, și nevoile lor sunt acoperite din ceea ce ei caștigă.

Este locul unde poți găsi produse tradiționale și naturale și de unde o să pleci cu siguranță încărcat.

Următoarea oprire a fost la Marea Galileei. Numită și Marea Tiberiadei (Ioan 6:1), Lacul Ghenezaret (Luca 5:1) sau Marea Chineret (Iosua 12:3), este marea pe care a umblat Isus (Matei 14:22-33).
După ce Isus a hrănit mulțimea de cinci mii de bărbăți (Matei 14: 13-21), înmulțind cele cinci pâini și doi pești, și-a trimis ucenicii să urce în corabie și să meargă pe mare până El va da drumul noroadelor și se va ruga. Marea deveni agitată, ucenicii erau înspăimântați și dintr-o dată îl văd pe Isus mergând pe apă. Petru îi cere să vină la El pe ape, dar odată ce s-a înspăimântat, a început să se și scufunde. Isus l-a salvat și amândoi au urcat în barcă. De-o dată a stat vântul și au putut vâsli pe partea cealaltă.

„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Aici la Marea Galileii, Isus și-a chemat primii ucenici. Isus predica lângă Lacul Ghenezaret (Luca 5:1-11), când a văzut două corăbii la marginea lacului. S-a urcat în corabia lui Simon (Petru), au îndepărtat-o puțin de la țărm și a început să învețe noroadele. Apoi i-a zis lui Petru: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”

După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” […] Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Petru, Ioan și Iacov au lăsat apoi totul și L-au urmat, devenind ucenicii Lui. 

Bineînțeles că nu puteam pleca de la Marea Galileei fără să trecem pe la faimosul restaurant St. Peter. Aici am mâncat Peștele lui Petru, sau peștele Tilapia, un pește de apă dulce, înrudit cu bibanul. Are o carne foarte dulce și fragedă și a fost un prânz minunat.

Am poposit apoi în Capernaum, orașul lui Isus. După ce a fost ispitit în pustie, Isus “a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali” (Matei 4:13). Aici a predicat și este locul în care a înfăptuit multe dintre minunile Sale.

În Capernaum se găsesc ruinele sinagogii construite pe timpul lui Isus, temelia sinagogii originale, peste care s-a construit o altă sinagogă în secolul 2. Sinagoga în acele vremuri era de fapt o “casă de adunare”. Dimineața ținea loc de școală iar în ziua de Sabat era locul de închinare. Aici se țineau întâlnirile membrilor orașului, și era principala clădire administrativă a comunității.

Un lucru care m-a impresionat a fost să aflu ce mult preț puneau evreii pe educație încă din acea vreme. Toți copii mergeau la școală, și băieții, și fetele. Iar după vârsta la care sărbătoreau bar mitzvah, băieții își continuau educația și învățau meseria tatălui lor. Sute de ani mai târziu, deoarece evreii nu aveau dreptul de a deține proprietăți în țările în care erau răspândiți, investeau în lucruri imobile și pe care nu li le putea lua nimeni, printre care și în educație. Știau că și dacă ar pierde totul, atâta timp cât aveau educație se puteau descurca oriunde.

A urmat apoi o scurtă oprire la Tabgha, locul celor șapte izvoare. Acest loc este menționat în Biblie după ce Isus a făcut minunea celei de-a doua înmulțiri a pâinilor. În Matei 15:39, aceste este numit “ţinutul Magdalei”, iar în Marcu 8:10, scrie că “Isus a venit în părţile Dalmanutei.”

Astăzi acolo se află Biserica Înmulțirii (The Church of Multiplication).

Nu departe de Tabgha se află Muntele Fericirilor. Aici se presupune că a ținut Isus Predica de pe munte (Matei cap. 5-7).

După o zi lungă am ajuns la Bethleem unde am stat peste noapte. Am făcut cumpărături la prietenul nostru Ahmed, care ne-a lăsat apoi să ne costumăm. Adevărul e că ne stă tare bine 🙂