Când aveam vreo 6 ani, am văzut o emisiune în limba franceză. Un monsieur stătea în față la Tour Eiffel, ținea în mână o portocală și zicea: “Je m’appelle Jean. Je vis a Paris. Je mange une orange.” Și m-a fascinat cum vorbește el franțuzește, ce sofisticat sună, și cât de minunat trebuie să fie acolo. Și i-am zis mamei că eu o să învăț franceză, și când o să fiu mare, o să mă duc să văd Parisul. A râs și nu m-a crezut atunci… Eh, voilà, maman! Am văzut Parisul! Și nu doar o dată.

Acum a fost o vizită pe fugă, dar îmi amintesc de când am fost aici prima dată: la un început de primăvară când înfloreau copacii iar noi eram niște copile care își trăiau visul cu ochii. S-au schimbat multe de acum 12 ani, Parisul s-a schimbat și el. Dar când ieși din stația de metrou la Trocadéro, și deși știi deja că e acolo, atunci când vezi Tour Eiffel așa mare în fața ta, nu poți să nu exclami: Oh là là!

Aici pe Montmartre în Café des 2 Moulins, a fost filmat filmul Amélie. Audrey Tautou îți zâmbește ștrengăresc într-un portret mare pe perete.

Sub cerul Parisului cu Édith Piaf